… Om trai si om vedea

Columbia, Bogota

macrameu 24 mai 2011 2

Ce stiti voi tovarasi de Columbia? Hai sa va zic eu ce stiti. Daca sunteti barbati stiti ca am jucat cu ei in ’94, in State, cand aveam si noi nationala de fotbal si ca i-am batut cu 1-0, cu golul de generic al lui Hagi, cum zice Ioanitoaia. Il mai stiti pe Valderama fiindca avea freza aia ciudata si mai stiti ca atunci cand s-au intors acasa un fan l-a omorat pe Escobar fiindca a dat autogol in meciul cu los Estados Unidos. Cei dintre voi mai cu carte stiu ca a mai fost un Escobar, Pablo pe numele lui mic, care a inceput comertul cu coca in EE.UU si in momentul in care a fost prins de guvern s-a oferit sa plateasca datoria externa a Columbiei ca sa il lase sa iasa din puscarie. Cei care beti cafea si cititi etichetele stiti ca vine din Columbia. Daca esti trendy e posibil sa crezi ca e o marca de imbracaminte. Daca esti femeie chiar nu stiu ce stii, fiindca in discutiile mele cu femeile nu m-am gandit sa introduc subiectul Columbia. Hai ca va zic eu care e treaba.

Fiindca ma secase deja sa merg cu atatea busuri, am luat avionul de la granita cu Ecuador pana in Bogota. Dupa ploaia si frigul tras prin Quito speram la mai bine, dar stiam de la Lexy ca nu poate sa fie foarte bine, fiindca e totusi temporada de lluvia. Ne ia de la aeroport un taximetrist simpatic care ne zice diverse povesti printre care una mi s-a parut simpatica cu 2 americani care au avut escala 5 ore in Bogota si pe care i-a luat el de la aeroport si ce au facut ei in orele alea. Vremea e frumoasa – soare si caldura cat trebuie. Lexy manca cacat, ma gandesc eu, cand zicea ca o sa ploua. Mergem la hostelul recomandat de ea – Musicology, care se dovedeste a fi o varianta mai softcore a hostelului cel mai cool din lume din Ushuaia – http://macrameu.blogspot.com/2011/01/cel-mai-cool-hostel-din-lume.html si imi dau seama ca trebuia sa ma astept la asa ceva la cat de alternativa era ea. Muzica alternativa, atitudine laid-back dar nu erau totusi chiar in faza terminala ca aia din Ushuaia plus un american care mi s-a parut un dobitoc la prima vedere si care tot freca duda la hostelul ala. Cu americanul ala am povestit ulterior mai mult si era exact tipul de surfer pe care il vezi in filme – blond, bine facut, din California, vorbea cu yeah man si radea cam ca Beavis, 12 ani de jiu-jitsu si suuuuurf, normal. Nu am inteles ce cauta in Bogota si de ce nu era on the coast, dar lui ii placea si chiar se angajase la hostel in schimbul de noapte, dar l-au dat afara din job fiindca dormea in timpul programului. Am ramas cu o imagine foarte pozitiva despre el. Inca o data m-am inselat in privinta categorisirii oamenilor la prima vedere.

Nu apuc sa ies in oras ca incepe ploaia. A tinut-o asa toate cele 3 sau 4 zile cat am stat acolo:( si m-am enervat asa de tare ca nu am facut poze deloc.

Ca evenimente majore din Bogota au fost asa:

- plimbandu-ma eu pe strazi aiurea, am facut la un moment dat cea mai gresita curba la stanga. Fiindca fara sa imi dau seama am intrat in ceea ce am aflat ulterior ca se numeste Bronx-ul Bogotei. Erau numai homeless-i, drogati, betivi, dar stiti cum, sute. Toti stateau pe sub cartoane sau pe diverse banci si beau si fumau marijuana. Aveam aparatul foto la mine si geanta si eram terminat de frica iar cand a venit un drogat sa ma intrebe ce vreau am zis ca gata, am belit-o. Nu era nici un om normal prin preajma tovarasi. Am aplicat o tactica mai veche de-a mea – poarta-te ca un nebun. Asa ca m-am uit prin el, am inceput sa dau usor din cap si am continuat sa merg. Am mers asa cu privirea aia semi-loco vreo 2 minute pana am vazut 2 fete care pareau curve mai spalate. M-am gandit ca daca nu le postesc pe astea, nu o sa li se faca pofta de mine si am mai prins curaj. Strada avea doar vreo 500 de metri, dar mi se parea ca nu mai ajung la capat. Si cand ies in sfarsit, nevatamat, vad ca urmatoarea strada la stanga era pazita de armata fiindca era o institutie guvernamentala. Tare combinatie. Mi-a zis mie mai tarziu un columbian ca e foarte safe sa mergi acolo, fiindca de acolo cumpara toata lumea iarba si tin sa aiba reputatie de zona sigura ca sa nu sperie clientii. Dar asta am aflat-o ulterior.

- am vazut finala cupei  regelui Barcelona – Madrid intr-un bar de langa Bronx. Toti columbienii erau fani Barcelona. N-am stiut ca e finala cupei, asa ca am plecat dupa ce s-au terminat cele 90 de minute si era 0-0. Mi s-a parut cam nedrept ca a castigat Realul cu un gol in prelungiri al lui Ronaldo, fiindca nu jucasera nimic tot meciul si Barcelona a avut o caruta de ocazii. Dar a fost bine ca s-au razbunat in Champions League.

- mi-am cumparat o sapca de piele.

Orasul frumos, femeile frumoase dar cam plictisitoare – cel putin astea cu care am interactionat eu, oamenii in general OK. Nasol e ca pe masura ce umblu mai mult pe aici ii apreciez si mai mult pe argentinienii mei. Pe locul 2 vin chilienii la egalitate cu cei din Lima.

Cam atat.

2 Comentarii »

  1. Anonymous 24 mai 2011 la 20:22 - Reply

    Asa cum stiam, esti franjuri la sport si mai ales fotbal. Pe columbieni i-am batut cu 3-1 doua goluri Raducioiu si UNUL de generic asa cum spui tu Hagi; sa trecem totusi peste, este scuzabil in cazul tau. Bine naiba ca ai scapat intreg de acolo mestere. Buna tactica. AdiV.

  2. macrameu 24 mai 2011 la 23:34 - Reply

    Bine ma, cand ma intorc in tara iesim la un fotbal sa-ti vad valoarea. Dar ai dreptate, am confundat cu Coupe du Monde din 98 – atunci i-am batut cu 1-0, gol Adrian Ilie. Tipup

Lasă un comentariu »

Switch to our mobile site