… Om trai si om vedea

Puerto Natales

macrameu 17 februarie 2011 6

Choose life. Choose a job. Choose a career. Choose a family. scl scl

Tovarasi, viata nu inseamna doar bautura, distractie, fete si alte lucruri futile. Viata este o treaba serioasa. Mi-am repetat eu aceste lucruri de cateva ori ca sa imi intre bine in cap. Si spunandu-mi asta, gandurile m-au purtat catre antichitatea greaca si am decis sa le urmez exemplul. Nu intelegeti, nu? Offf. Bine, va explic – am inceput sa fac si miscare fiindca incepusem sa ma cam anchilozez.

Dupa o calatorie de cateva ore cu busul am trecut granita in Chile si am ajuns in Puerto Natales. Aici ajungem seara si dorim sa urmam exemplul grecesc in continuare si sa ne educam simturile asa ca mergem intr-o carciuma. In carciuma pe cine il vedem? Pe Mateo nene!!! Doar ca era cu 10 ani mai in varsta, mai scazuse in inaltime si se mai ingrasase.

Si-a abandonat tara de care era atat de incantat incat chiar mergea sa schieze in ea si a plecat in Chile sa cante. Si baga binisor. Nu ne-a recunoscut, asa ca ne-am dus sa ne odihnim pentru ziua grea de poimaine.

Erau o caruta de trasee de facut prin el famoso Parque Natural de las Torres del Paine, dar fiindca nu avem 9 luni pentru America Latina ca francezii si evreii din bus si nici cort ne-am hotarat sa dormim la cabana de la poalele muntelui si sa facem un traseu de vreo 9 ore dus-intors pana la un Mirador. Buen. Pornim la drum de dimineata si vad o pestera pentru care platesc si 3000 de pesos chilieni. Spiritul meu critic grec se revolta impotriva celor 300 mc de pestera cu o publicitate prea mare.

In poza, nu stiu de ce, arata mai bine decat in realitate. Imi descarc nervii un pic pe un urs.

In schimb ce vad ulterior este ….

Bagam si 2 poze iola, vorba lui Vladut.

Pe un drum de apa ca asta trebuie ca si-au inchipuit vikingii ca merg dupa moarte.

O parte din Harciogu e cu noi, fiindca vedem si lame.

Mai vedem si o cascaduta frumusica. Ghida ne-a zis sa nu depasim indicatoarele cu ”Nu depasiti indicatorul, pericol datorita vanturilor puternice”, dar lucrurile mari in viata se obtin riscand.


Ziceam de munti, de natura, nu? Pai incepe.

Lamele lui Harciogu sunt peste tot si reusesc sa blocheze traficul.

Chilienii au norii un pic altfel.

Busul nostru mare si confortabil se schimba in sfarsit intr-un bus autentic. Cica toate sunt asa in Bolivia. Abia astept.

Dupa un somn odihnitor la cabana, ne trezim si mancam pentru a doua oara de cand suntem in America mancare gatita de noi – sandwich-uri cu conserva de peste, findca Vali e vegetarian. Prima oara a fost in seara trecuta. Am facut acest lucru nebunesc pentru ca mancarea era scumpa rau, chiar si dupa standarde vestice, iar noi suntem din…, dar mai bine nu ma gandesc. Singurul lucru folosit de la restaurant au fost 1 furculita si un cutit pe care personalul restaurantului ni le-a dat cu oarecare complezenta.

Este ora 6, suntem in picioare si pornim sa cucerim varful. Lucrez la corpul meu, conform idealului grecesc.

Observ totusi ca sunt destul de departe de acest ideal, fiindca ma opresc din 5 in 5 minute, gafaind, sa admir peisajul si sa fac poze cica. Muntele din dreapta este diferit de ce am vazut eu pana acum.

Tot admirand peisajul la fiecare 10 minute intram in vorba cu alti excursionisti. Alta treaba cand vorbesti cu alti excursionisti – nici nu stiu cand trece timpul si ajung in varf, dar imi dau seama ca sunt fara Vali. Fac niste poze excursionistilor si mai vorbim un pic.

Ajunge si Vali, facem poze si ne ofticam un pic ca e ceata.

Ziceai ca esti in Pirates of Carribean, doar ca in poze nu prea a iesit, nu stiu de ce.

Cand vad placuta cu drumul facut de mine sunt plin de mandrie.

La un refugiu am vazut ce se intampla daca il incrucisezi pe Doru Stanculescu cu Salvadore Dali.

Poate ati observat, desi ma indoiesc, ca nu am mentionat nimic despre bucataria argentiniana. Asta fiindca nu prea e nimic de mentionat, fiind mai fara imaginatie chiar si decat cea romaneasca. In Chile in schimb, bucataria e foarte buna sau asa mi s-o fi parut mie dupa 1 luna de bife de chorizo. Cand treceti prin Puerto Natale, mergeti neaparat in carciuma asta. Are doar 5 mese, e ieftin si se gateste foarte bine.

Tipul pe care il vedeti acolo este un englez din Leeds care a ajuns in Puerto Natale, a stat o zi si  i-a placut asa ca a mai stat o zi si i-a placut in continuare, s-a insurat cu o localnica care avea carciuma asta – si treaba asta i-a placut si mai mult si dupa 10 ani a ajuns sa ne intalneasca pe noi.

Si la sfarsit, Mateo live.

6 Comentarii »

  1. Ancuta 18 februarie 2011 la 18:45 - Reply

    Ioane, pe unde erati cand a fost cutremur? Ca ne faceam griji pentru voi…

  2. macrameu 18 februarie 2011 la 20:21 - Reply

    Eram in Pucon, Chile si dormeam si nu am stiut. Am aflat ca a fost cutremur de la Philipe – proprietarul hostelului. Foarte nasol. Daca stiam stateam treji ca sa prindem si noi un cutremur live:((.

  3. Anonymous 21 februarie 2011 la 14:19 - Reply

    John, zi frate chestii de cultura, mancare, bautura si normal de femei…ca si ele sunt "culte".
    Hai ti pup. AdiV.

  4. macrameu 21 februarie 2011 la 15:38 - Reply

    Pai nu zic? Ca eu zic ca zic. Si femeile sunt culte rau pe aici. Au parere f buna de Romania si eu duc stindardul mai departe.

  5. Anonymous 22 februarie 2011 la 15:06 - Reply

    Bai John, ce bine iti sta la masa dar nu prea ai nimic in fata sa servesti; asa mi te imaginez mereu…nici nu te vad altfel. Asta spune totul despre tine, spirit liber si petrecaret. Motto-ul ales de tine este si mai edificator…"om trai si om vedea". Bravo mosh.
    Forza…John. AdiV.

  6. macrameu 23 februarie 2011 la 0:10 - Reply

    Asaaaaaa. Forza si Oancea si toata Antena 1:)). Mai tii minte?:))

Lasă un comentariu »

Switch to our mobile site