… Om trai si om vedea

Hacer dedo – Mudanza camion

macrameu 2 martie 2011 10

Cuidate Ion – Don Juan cu Mudanza catre mine in Copiapo

Ma trezesc dimineata la 8 in La Serena spre surprinderea señorei Rosa, imi iau bagajul si merg sa mananc ceva care se va dovedi cea mai proasta friptura de pui din Chile. E bine ca e asa fiindca ieri s-au intamplat doar lucruri bune si trebuie sa se mai compenseze cumva. Ma intorc spre statia de benzina de unde am plecat aseara si vad orasul in trecere. Ieri seara aveam impresia ca intrasem in cel mai party town, fiindca erau numai cluburi si carciumi pe unde am mers. Orasul e linistit, dupa cum ii zice si numele – La Serena – si are chiar si o zona pietonala. Buen, ma apropii de statia de benzina si observ un nene care seamana cu unchiul meu de la tara – mosul din deal. Mosul asta al meu se imbata saptamanal si atunci ne aducea mie si lui frati-miu suc de la bufetul satului, lucru care nu il scapa de injuraturile mamaia-mi, care o plangea pe matusa-mea ca s-a maritat cu un betiv care stia doar sa bea si sa cante la clarinet. Nu mai avea clarinet, cred ca il vanduse pentru tuica. Si cand ma apropii la o distanta potrivita pentru comunicare vorbita il intreb daca e sofer si daca ma ia si pe mine. Discutii, sunt din Romania, el merge pana in Copiapo, super, hai bre, ma iei?, pues es, pai ma iei?, pues es, ma ia. Ieeeee. Am gasit camion in sub 1 minut. Pornim la drum.

Discutiile de acomodare Romania, stie de tigani, ce producem noi, pai masini, telefoane, otel, dar nu sunt romanesti, sunt fabrici straine, e bine ca sunt, e bine e si el de acord. Don Juan, ca asa il cheama, e umblat, a facut toata America Latina cu rucsacul si a dormit la hosteluri – bravo domne, n-as fi zis, vezi cum inseala aparentele. Dupa ce a umblat, s-a insurat, a facut copii si si-a luat camionul asta cu care transporta ce au oamenii in casa cand se muta, de unde si numele camionului – Mudanza, adica mutare. Pentru transportul asta ia 65.000 pesos, adica cam 1000 de Euro si dupa aia sta in Copiapo pana prinde alt transport ca sa nu se intoarca cu camionul gol pana in Santiago. Meserias. Ii expun filozofia mea de viata si e foarte de acord cu ea in afara de treaba ca sunt cu capul in nori, lucru care i se pare cam o prostie. Ce vrei bre, doar calitati? sunt om si eu. Peisajul – breathtaking.

Iesim din munti si deja se vede ca se apropie desertul.

Ne bagam sa mancam intr-o locatie simpatica de la marginea drumului, inainte sa intram in Copiapo. Copiapo asta e oras minier si e celebru in lume fiindca intr-o mina de langa au fost blocati cei 33 de mineri si dupa cum aveam sa aflu mai tarziu, din alte surse, sunt si romani care se marita cu chilience. Restaurantul arata foarte misto si o bag o casuela de vacuno, adica o ciorba de vaca. Astia fac ciorba de vaca cu de toate, adica pun si pepene galben si porumb intreg.

Don Juan nu accepta sa platesc, imi spune ca m-a invitat el – intr-adevar zisese ceva de invitat la masa, dar eu am zis ca asa zice el hai sa mancam. E 4 dupa-amiaza, urmatorul oras este Caldera la vreo 1 si jumatate de mers si dupa aia desertul Atacama pana la Antofagasta pentru 6-7 ore de mers, asa ca o sa raman peste noapte in Copiapo si plec de dimineata ca sa ajung in Antofagasta sau in Calama pe lumina. Toata lumea imi zice ca in Antofagasta este super periculos noaptea. Plateste si intram in oras unde ne invartim de ne zapacim ca sa cautam un residencial in care sa dorm. Toate sunt pline, asa ca ma lasa sa caut eu mai departe si el se duce spre drumul lui. Lacrimi de despartire, imi da mailul si imi zice sa ii scriu ca sa stie daca am ajuns cu bine. Tovarasi, daca va mutati vreodata dintr-un oras in altul in Chile, Don Juan este alegerea potrivita pentru dumneavoastra. Aveti mai jos camionul care va va muta mobila si electrocasnicele si de asemenea numarul de telefon.

O iau la picior usurel si gasesc repede un residencial. Plec sa ma plimb prin oras si sa scriu ce mi s-a intamplat pana atunci, iar cand ma intorc ca sa imi las camera foto si cer niste lamuriri despre unde e misto de petrecut pe aici, proprietarul imi spune ca la colt sunt poponarii. WTF? Sunt socat total, fiindca nu imi dau seama ce vrea sa zica, incerc sa fac misto de el, nu prea imi iese, asa ca plec prin oras injurand. In gand, normal. Vad proiectat in piata orasului jumatate dintr-un film pe care l-am mai vazut si ma intorc sa ma culc. La residencial asta ma intreaba daca am gasit ceva, ii zic ca da, si ca m-au intrebat de el, haha, i-am dat-o fiindca nu se astepta la asta si acum el e un pic confuz fiindca nu intelege ce se intampla. Ne punem un pic la povesti si cand ii zic ca eu calatoresc a dedo si ca am venit pana aici cu un camion ii pica fisa. Pai de-aia a venit camionero ala sa intrebe de tine, se lumineaza el. Aoleu, pai tu ai crezut ca sunt gay, da domne, imi zice el, am crezut. Ne hahaim amandoi si ma gandesc cu duiosie la don Juan care era sa ma bage in belele din cele mai bune intentii.

Singurul lucru care ma oftica cu calatoria asta este ca tot merg si nu apuc sa vad nimic, dar asta se va schimba total maine, fara ca eu sa planific deloc treaba asta.

10 Comentarii »

  1. Anonymous 3 martie 2011 la 12:09 - Reply

    Don Juan sigur te-a crezut minor si a vrut sa se asigure ca ajungi cu bine la destinatie, fraier rau proprietarul ala…cum sa-i treaca prin gand faptul ca ai fi gay cand tu esti un super-guy. Hai, next episode. Take care. AdiV.

  2. Anonymous 3 martie 2011 la 21:04 - Reply

    Pai pana la urma in toate calatoriile astea a dedo n-ai dat nicio atentie soferilor? Totul moca?

    Cosmin

  3. Teo 5 martie 2011 la 21:41 - Reply

    Don Juan asta are telefon la Vodafone Romania :) )

  4. macrameu 8 martie 2011 la 22:11 - Reply

    @Cosmin – totul e gratis, nu dai nici o atentie, asta e si ideea.
    @Adi – da domne, spune si tu.
    @Teo – acum am observat si eu:)). Ai dreptate.

  5. Anonymous 8 martie 2011 la 23:56 - Reply

    Saluti Ion,

    Uite-l ma ca inca respira :) . Auzi, tu ai gasit vreo gagica si te-ai hotarat sa faci o pauza de vreo 7 zile ca sa te rasfeti, sau ai primit prea multe SMS-uri ca nu mai dai nici un semn de viata.
    Bafta,
    Lucian

  6. macrameu 9 martie 2011 la 18:28 - Reply

    Sunt prin Bolivia ma acum si e greu cu Internetul pe aici. Plus ca am fost si intr-un tur de vreo 4 zile prin munti.

    Bahtodelo.

  7. Anonymous 14 martie 2011 la 13:35 - Reply

    "Socares-mancaceas"? Ce faci mosh? Greu cu internetul? Cam rarefiat, la fel ca aerul de pe acolo? Ai grija sa nu ti se faca rau ca te stiu cam sensibil si nu suport sa te vad galben la fata. Ai grija sa nu-ti mai "ciordeasca" aia ceva. hAdrian copilu'luminii.

  8. macrameu 15 martie 2011 la 1:02 - Reply

    Domnu Adi, pe aici e bine. Astia vad pe aici de toate frate – ace, brice si carice vorba ilustrului Gabi Zgarie.

  9. Leonidas 4 aprilie 2011 la 12:08 - Reply

    http://www.dailymotion.com/video/x5iw32_dance-reggaeton-perreo_music

    Apropo de reggaeton – crezi ca asa facea si cumetrica in tinerete?

  10. macrameu 4 aprilie 2011 la 23:20 - Reply

    Ce ai trimis tu e profesionism, dar cam toate fetele de aici se apropie de asta. Cel mai frumos e sa vezi japoneze nascute aici care baga samba sau reggaeton. Totul se poate.

Lasă un comentariu »

Switch to our mobile site