… Om trai si om vedea

Blocat in Recife – ep 3

macrameu 6 noiembrie 2011 2

Si dupa cum va ziceam in episodul trecut http://macrameu.ro/locuri/brazilia/blocat-in-recife-ep-2.html , stateam la masa si discutam cu Angelica si Sandrinha despre viata. De fapt Angelica povestea iar eu si Sandrinha ascultam. Viata Angelicai fusese destul de tumultoasa. La 16 ani a nascut-o pe Sandrinha si fiindca i-a placut a mai nascut inca 3 copii dupa aia. Din motive pe care nu mi le-a dezvaluit, s-a despartit de sotul ei pe la 20 si ceva de ani. Fiindca sotul avea bani, 3 copii au ramas sa fie educati de el, urmand ca Angelica sa ramana modelul in viata doar pentru prima nascuta. In momentul ala mi-a zis sa ma uit la Sandrinha si sa zic daca nu as fi ingrijorat sa am o asa frumusete de fata. Daca as trai in Brazilia eu as fi ingrijorat daca as avea fata, nu conteaza ca e frumoasa sau nu. Nu i-am zis asta, i-am zis ca da, as fi foarte ingrijorat. A dat multumita din cap si m-a intrebat daca tin la ea si daca vreau sa o ajut. Un pic precaut i-am zis ca da, vreau.

- Vezi, a continuat ea, m-ai prins acum intr-o situatie financiara nu prea buna, fiindca eu castig 600 de reali si chiria este 550. Pana acum nu aveam probleme, fiindca fostul meu prieten platea toate cheltuielile ca avea 3 magazine de mobila, dar de cand m-am despartit de el sunt foarte stresata. Vrei sa ma ajuti, repeta ea si ma lua de mana privindu-ma in ochi.

- Vreau, ii repetai eu din ce in ce mai precaut.

- Uite, eu vreau sa ma mut de aici si nu pot fiindca nu am bani sa platesc garantia in noua locatie, dar tie o sa iti dea oricine apartament fiindca esti strain.

- Fugi ma de-aici, o fi Brazilia primitoare, dar nu prea cred ca o sa imi dea nimeni un apartament doar fiindca sunt gringo.

- Ba iti da, insista ea. Mergi cu mine sa ma ajuti sa inchiriez un apartament?

- Bine, merg.

Ma ia, ma pupa, zice ca Deus m-a scos in calea ei si comandam niste mancare chinezeasca. Pana sa vina mancarea eu ii zic ca de zis zic orice, dar nu o sa semnez nimic cu proprietarii. Dezamagire totala.

- Pai asa nu se poate, ca nu imi da nimeni nici un apartament.

Devine trista, dar acest lucru nu o impiedica sa manance cu multa pofta. Aflu ca ziua Sandrinhiei este duminica asta si ca o sa fie grande festa. Cool. Terminam de mancat, Angelica se duce la serviciu si eu plec spre casa cu Sandrinha. Acolo incep sa stau la povesti cu prietenul ei, cu Livia si cu cealalta fata din apartament. Chemam si un mester ca sa ne conecteze apa, fiindca avea restante si o deconectase Apa Nova braziliana. http://macrameu.ro/oameni/brazilieni/mesteri-brazilieni.html

Fetele mai danseaza, mai iesim sa mai vorbim cu vecinii. Par sa fie destui pe aici fara nici un job si fara nici o intentie sa isi gaseasca vreunul. Vine seara, vine si Angelica. Desi la pranz era destul de deprimata datorita situatiei financiare dezastruoase in care se gasea, acum este foarte vesela si imi zice ca vrea sa imi arate viata de noapte si cluburile din Recife. Ii sun pe Alex Japa si pe Mazela prietenul lui ziarist si mergem prin oras. Prima oprire, un targ cu produse traditionale.

Astea sunt niste statuete tipice din zona de Nordeste si in special din zona Salvador.

Bag si niste degustare de cachaça si continuam drumul si mai veseli. Mazella asta se uita in sus la toate pozele, nu am inteles de ce.

Baga si Alex niste cachaça. Mare japonez Alex asta.

 

Inainte de club, bagam si un restaurant. Aici, berea Skol. Uite cum tin brazilienii berea.

Asta e o mancare tipica braziliana, o sa va zic mai multe despre ea cand o sa va zic de Esperança.

Poza de grup e depois la festa.

Prietenul Sandrinhiei.

Bastinasi copii.

Niste poze din Recife ziua.

Cd-uri si DVD-uri.

Si astfel, cu festa, cu discutii cu vecinii, cu vizitari de oras am petrecut eu in Recife. Fetele au fost de treaba si au mers cu mine cu metroul pana la rodoviaria ca sa imi iau bilet de bus. Metroul trecea pe langa o gramada de favelas si am aflat abia atunci ca ele aveau multi prieteni pe acolo si puteam sa vizitez fara probleme. Mierda, m-am enervat ca am aflat abia atunci. Asta e. M-au condus la rodoviaria, pupaturi, despartiri, data viitoare cand vii in Recife sa imi zici, iti zic mai Angelica cum sa nu iti zic. Si m-am pus pe drum 24 de ore spre Salvador de unde am luat avionul spre Belo Horizonte, unde urma sa ma intalnesc cu amicul Glaysson din Jericoacoara.

Até mais.

sau varianta de concert, cu zgomot de fond puternic

2 Comentarii »

  1. Stefania 8 noiembrie 2011 la 22:53 - Reply

    Salut. Tot cautand informatii pe net despre Recife, am gasit si blogul tau. Pe langa faptul ca am citit chestii interesante am si ras pe saturate. As vrea info mai detaliate despre Recife, ma poti contacta tu pe emailul meu?
    Merci.
    Stefania

    • macrameu 9 noiembrie 2011 la 2:29 - Reply

      Ti-am dat mail. ¡Suerte!

Lasă un comentariu »

Switch to our mobile site