Blocat in Recife ep. 2

Dupa ce o duc pe Angelica acasa trec pe la hostel ca sa dorm un pic fiindca dupa-amiaza vreau sa vizitez Olinda. V-am zis ca nu citesc ghiduri de calatorie si nu prea stau nici pe Internet ca sa vad ce e de vizitat prin zonele in care ajung eu. Nu e vorba de fite de om care vrea sa fie altfel, e vorba de lene. Eu aflu de orase, locuri, festivaluri si diverse alte manifestari de la oameni. Asa am aflat si de Olinda de la Shane, australianul din Joao Pessoa. Olinda asta e unul dintre orasele istorice ale Braziliei, cu o caruta de arhitectura coloniala portugheza. Cica numele ii l-ar fi dat Duarte Coelho, primul donatorio(guvernator) al capitaniei din Pernambuco care ar fi zis in momentul in care a vazut locatia “Oh, linda situação para se construir uma vila!”. Se pare ca Duarte nu a fost prea destept cand a stabilit capitala aici doar pe criteriii estetice fiindca au venit olandezii, au cucerit-o in 1630 datorita pozitiei cam dificil de aparat si au incendiat-o anul urmator. Portughezii au recucerit orasul in 1654 si un individ cu mai putin simt estetic dar mai cu capul pe umeri a mutat capitala intr-un loc mai usor de aparat – la Recife. Capitania Pernambuco a fost cam singura care a dus-o bine in perioada coloniala braziliana datorita productiei de trestie de zahar. Din ce am citit prin cartile lor de istorie, regii portughezii erau foarte nervosi ca nu gaseau aur deloc prin Brazilia in timp ce vecinii lor spanioli se umplusera si de aur si de argint. Situatia s-a schimbat in secolul XVIII, dar o sa va zic de chestiunile astea cand o sa va zic despre Belo Horizonte si Ouro Preto.

Ajung la hostel si ma bucur ca nu e dobitocul de la receptie cu care ma certasem pe chestiuni lingvistice cand am ajuns in Recife. Bag somn, ma trezesc, o sun pe Angelica, ma intalnesc cu ea si plecam sa vedem Olinda. Ea mai fusese pe acolo de nshpe mii de ori, asa ca e ghidul meu. Din Recife se ajunge super simplu si repede in Olinda, cu un bus care costa 2 reali si face cam 20-30 de minute pana acolo.  Bineinteles ca platesc eu biletul de bus. Cum ajungem acolo incepem sa facem poze. Nu cred ca am mai facut in viata mea atatea poze intr-o singura dupa-amiaza. Imi zice ca ei ii place mult sa faca poze si ca, daca s-ar putea, sa o ajut cu un aparat foto. Te ajut, ii zic eu, dar doar pe perioada cat stau aici. Nu prea gusta gluma. Neste poze cu marea, cu mine si cu a mulher prin Olinda.

Page 1 of 3 | Next page