Barreirinhas de verdade

Dupa ce pleaca Vinu cu prietenii lui englezi  – http://macrameu.ro/locuri/brazilia/bareirinhas-con-gringos.html si se sparge restul gastii de pe barca de pe Amazon -  http://macrameu.ro/locuri/brazilia/pe-amazon-in-jos.html simt cum ma cuprinde asa o stare de bine si parca mi se luase o piatra de pe inima. Tovarasi, cum sa va explic, aveam o imagine foarte roz a viitorului. Merg sa mananc la carciuma de langa lac a pousadei si dupa aia continui niste cugetari mai vechi de-ale mele.  Adica, cam cum este domne de fapt Brazilia asta? Si cum ma plimbam eu asa pe strazi cugetand, tengo una inspiracion – sa ma duc la agentia de turism cu care fusesem in tripul de ieri si sa discut cu ei aspectele astea.  Asa ca ma duc la astia si le zic ca eu vreau sa vad satele din jurul Barreirinhas-ului. Dusul asta al meu a durat vreo 2 ore fiindca nu mai stiam sigur pe unde e agentia si am dat bantuit total haotic vreo 2 ore prin oraselul asta, dar fiindca eu sunt un om care nu abandoneaza in fata greutatilor i-am gasit. Am dat de tanti de ieri si i-am expus Weltanschauung-ul meu. Ea a dat din cap ca intelege, ca ce vreau eu e foarte frumos si imi propune sa mai merg inca o data in excursia de ieri. Mda. Mai explic inca o data – Vreau sa vad oameni de la tara de la voi, sa vorbesc cu ei, sa intru in casa la ei. Da din cap si imi zice ca pentru asta nu trebuie decat sa inchiriez un mototaxi, dar ca e mult mai frumos in excursie la dune si lacuri. Discutia se bucla interesant si ma bucuram ca am intalnit aici un fan practicant al suprarealismului, dar fiindca era cam pranzul cu regret ma decid sa nu continui si ii zic sa sune un mototaxi. Asa ca da un telefon si intra in scena Eduardo.

Primul mototaxist din asta intalnit prin peregrinarile mele a fost Sak din Cambodgia, care vorbea engleza bine – o invatase de la CNN la o manastire budista si era baiat finut. Urmatorul a fost Omar din Iquitos si dupa aia Nixon din Tabatinga. Situandu-se ei pe o curba a IQ-ului si civilizatiei descendenta, mi-am dat seama ca asta e destinul meu vizavi de mototaxisti. Sa dau de oameni din ce in ce mai prosti. Baieti giorno toti, ce-i corect e corect. Dar ma uitam la Eduardo asta si aveam cateodata senzatia ca e veriga lipsa. Dar baiat de treaba, dupa cum v-am zis.

Si vine Eduardo, ii explic in spaniola ce vreau – nu vorbeam inca portuñol si dupa vreo 10 minute pricepe.

- Ia zi ma nea Eduardo, cat imi iei ca sa vad toate catunele si satele din imprejurimi?

- 300 de reali, se arunca el. Pret de gringo, deh.

- Mai jos nu merge?

- 250 de reali, imi face el un discount.

Era mult asa ca il iau altfel:

- Cat faci tu intr-o zi buna?

- 50 de reali, zice el. Sincer om.

- Atunci iti dau 50 de reali si plinul la motor (cam vreo 15 reali). E bine?

- E foarte bine, zice el multumit.

Pornim la drum pe coclauri.

[youtube id="o1rD2RsG8J0" width="600" height="350"]

Domne, frumusetea dupa lume ( nu e vorba de Eduardo sau de mine, de natura e vorba). Priviti tovarasi.

Page 1 of 8 | Next page