Barreirinhas con gringos

Plecam spre Barreirinhas, un orasel care reprezinta poarta de intrare in Lençóis Maranhenses. Ajungem la pousada (hostel in Brazilia, v-am mai zis). Aici ne punem la facut planul de calatorie in continuare. Ei cam vor sa vada la foc automat chestiile prin Brazilia, fiindca au doar 30 de zile viza. Fiind eu roman, am primit 90 de zile viza, lucru care ii cam oftica pe astia. Apare prima disensiune mentala vizavi de ei. Nu zic nimic. Mergem la masa si aici are loc prima disensiune din partea lor vizavi de mine. Exprimata. Le povestesc ca as vrea sa merg in jungla, sa intalnesc o bastinasa care sa ma idolatrizeze. Si ea si tot tribul ei. Englezoaica aproape face atac de cord cand aude, imi zice ca sunt sick, ceilalti o sustin. Atmosfera se raceste brusc. Mergem sa cumparam niste bere, mai pe seara vin si ceilalti gringos cu care am fost prieteni pe barca, ne punem pe jucat carti, dar o oarecare tensiune ramane in aer. Incep discutiile despre calatorii. Iar se arunca aceleasi ineptii – tuturor le plac zonele neturistice, nimanui nu ii plac orasele, toti prefera viata autentica. Dar toti ajung sa mearga prin zone turistice si prin orase. Nu zic nimic. Se discuta si despre lasatul de fumat. Aceleasi intrebari cu dar ce simti?, dar de ce te-ai apucat?, dar, pana la urma de ce fumezi?, etc. Bineinteles ca intrebarile sunt puse de nefumatori si de fosti fumatori care ii privesc cu oarecare compasiune si multa condescendenta pe fumatori. Un austriac beat se jura ca din acea clipa se lasa de fumat. Aplauze prelungite in audienta. Fiindca e si el un pic beat si ne vede pe toti ca niste prieteni, Vinu propune sa ne intalnim toti in Rio peste 3 saptamani. Am dubii ca se va intampla asa. Nu zic nimic.

A doua zi mergem sa vizitam dunele si lacurile. Tovarasi, am ramas mut de uimire.

Page 2 of 3 | Previous page | Next page