Barreirinhas con gringos

Dupa 4 zile de mers cu barca pe Amazon am ajuns seara pe la 10 noaptea in Belem. Avem 2 variante – fie dormim pe barca si luam un bus dimineata spre São Luís, fie mergem acum fiindca avem anumite informatii ca ar mai fi un bus cam pe la ora asta. Sunt cu Vinu, englezul-indian intalnit in Columbia si cu 2 englezi – tip si tipa – prieteni de-ai lui. Ne bazam pe ce zice barmanita si pe ce comenteaza lumea prin barca ca exista  un bus de noapte, asa ca luam un taxi si ajungem la rodoviaria. Bineinteles ca nu era nici un bus si ca urmatorul este dimineata. Ne consolam cu gandul ca daca am fi dormit noaptea pe barca in Belem poate ne furau din bagaje, dar ma gandesc ca poate barmanita aia a vrut sa se razbune pe noi in general pentru ca ne fataiam fetele noastre de europeni albi (maro in cazul lui Vinu) prin barul ei la ore tarzii diin noapte. Si sa se razbune pe mine in special pentru o chestiune anume pe care nu pot sa o zic aici. Vinu ne convinge ca de fapt nu e asa de rau sa stai noaptea aiurea din autogari si ca el a mai stat. Dau o tura de recunoastere cu el prin imprejurimiri dar arata foarte dubios totul si asta insista sa ne intoarcem. Cica my polo shirt, ochelarii meii si faptul ca sunt alb ne-ar putea baga in probleme. Cam paranoica viziunea lui, dar el merge peste tot cu un cutit in buzunar. Inclusiv prin cluburi. N-am chef sa merg singur, asa ca ne intoarcem la ceilalti 2 englezi si apare un pusti brazilian de vreo 17 ani de pe barca care a stat toate cele 4 zile beat. Nu mai scapam de el, statea pe capul nostru tot timpul si era foarte prietenos. Vinu, care avea mare experienta cu betivi, ne-a salvat. Cica astia trebuie ignorati ca sa te lase in pace. L-am ignorat si a plecat atunci, dar acum eram un pic panicati ca ar putea sa stea pe capul nostru toata noaptea. Dar, miracol. Nu mai era beat. V-am zis eu ca barca aia este un taram special. Din contra, e foarte de treaba si ne invata un joc in care unul dintre noi trebuie sa puna o moneda in mana celorlalti si altul, care nu primeste moneda in mana trebuia sa ghiceasca cine a primit moneda. Nu prea e clar, nu? Nu-i nimic, si noua ne-a luat vreo 15 minute sa intelegem regulile – poate si pentru ca el nu vorbea engleza si noi nu vorbeam portugheza – si inca vreo 15 minute sa apreciem jocul. Dupa cam o ora de jucat cu moneda cu noi pleaca brazilianul, englezii se baga la somn si eu stau treaz ca sa citesc sau sa scriu. Artist deh. Doar ca nu fac nimic, frec duda timp de 3 ore. Englezii se trezesc pe rand si imi povestesc diverse episoade din viata lor.  Din 3 ore de povestit cu englezii astia singura concluzie trasa de mine este ca se pot castiga bani buni daca esti fata si lucrezi ca barmanita in Londra. Nu am nici cea mai mica idee la ce ma poate ajuta chestia asta pe viitor. Vine dimineata, luam busul spre São Luís. Peisajul vazut din bus este spectaculos. V-am mai povestit de Nordestul Braziliei si mai ales de zona dintre São Luís si Jericoacoara. Tovarasi. Mergeti acolo. E mai tare decat Rio.

Tudo bom. São Luís este cam vag in capul meu fiindca am stat doar o jumatate de zi. Cand ma intorc prin Brazilia trebuie neaparat sa stau mai mult acolo. Sau poate nu. Vad eu.

Page 1 of 3 | Next page