… Om trai si om vedea

Barreirinhas con gringos

macrameu 19 septembrie 2011 13

Dupa 4 zile de mers cu barca pe Amazon am ajuns seara pe la 10 noaptea in Belem. Avem 2 variante – fie dormim pe barca si luam un bus dimineata spre São Luís, fie mergem acum fiindca avem anumite informatii ca ar mai fi un bus cam pe la ora asta. Sunt cu Vinu, englezul-indian intalnit in Columbia si cu 2 englezi – tip si tipa – prieteni de-ai lui. Ne bazam pe ce zice barmanita si pe ce comenteaza lumea prin barca ca exista  un bus de noapte, asa ca luam un taxi si ajungem la rodoviaria. Bineinteles ca nu era nici un bus si ca urmatorul este dimineata. Ne consolam cu gandul ca daca am fi dormit noaptea pe barca in Belem poate ne furau din bagaje, dar ma gandesc ca poate barmanita aia a vrut sa se razbune pe noi in general pentru ca ne fataiam fetele noastre de europeni albi (maro in cazul lui Vinu) prin barul ei la ore tarzii diin noapte. Si sa se razbune pe mine in special pentru o chestiune anume pe care nu pot sa o zic aici. Vinu ne convinge ca de fapt nu e asa de rau sa stai noaptea aiurea din autogari si ca el a mai stat. Dau o tura de recunoastere cu el prin imprejurimiri dar arata foarte dubios totul si asta insista sa ne intoarcem. Cica my polo shirt, ochelarii meii si faptul ca sunt alb ne-ar putea baga in probleme. Cam paranoica viziunea lui, dar el merge peste tot cu un cutit in buzunar. Inclusiv prin cluburi. N-am chef sa merg singur, asa ca ne intoarcem la ceilalti 2 englezi si apare un pusti brazilian de vreo 17 ani de pe barca care a stat toate cele 4 zile beat. Nu mai scapam de el, statea pe capul nostru tot timpul si era foarte prietenos. Vinu, care avea mare experienta cu betivi, ne-a salvat. Cica astia trebuie ignorati ca sa te lase in pace. L-am ignorat si a plecat atunci, dar acum eram un pic panicati ca ar putea sa stea pe capul nostru toata noaptea. Dar, miracol. Nu mai era beat. V-am zis eu ca barca aia este un taram special. Din contra, e foarte de treaba si ne invata un joc in care unul dintre noi trebuie sa puna o moneda in mana celorlalti si altul, care nu primeste moneda in mana trebuia sa ghiceasca cine a primit moneda. Nu prea e clar, nu? Nu-i nimic, si noua ne-a luat vreo 15 minute sa intelegem regulile – poate si pentru ca el nu vorbea engleza si noi nu vorbeam portugheza – si inca vreo 15 minute sa apreciem jocul. Dupa cam o ora de jucat cu moneda cu noi pleaca brazilianul, englezii se baga la somn si eu stau treaz ca sa citesc sau sa scriu. Artist deh. Doar ca nu fac nimic, frec duda timp de 3 ore. Englezii se trezesc pe rand si imi povestesc diverse episoade din viata lor.  Din 3 ore de povestit cu englezii astia singura concluzie trasa de mine este ca se pot castiga bani buni daca esti fata si lucrezi ca barmanita in Londra. Nu am nici cea mai mica idee la ce ma poate ajuta chestia asta pe viitor. Vine dimineata, luam busul spre São Luís. Peisajul vazut din bus este spectaculos. V-am mai povestit de Nordestul Braziliei si mai ales de zona dintre São Luís si Jericoacoara. Tovarasi. Mergeti acolo. E mai tare decat Rio.

Tudo bom. São Luís este cam vag in capul meu fiindca am stat doar o jumatate de zi. Cand ma intorc prin Brazilia trebuie neaparat sa stau mai mult acolo. Sau poate nu. Vad eu.

Plecam spre Barreirinhas, un orasel care reprezinta poarta de intrare in Lençóis Maranhenses. Ajungem la pousada (hostel in Brazilia, v-am mai zis). Aici ne punem la facut planul de calatorie in continuare. Ei cam vor sa vada la foc automat chestiile prin Brazilia, fiindca au doar 30 de zile viza. Fiind eu roman, am primit 90 de zile viza, lucru care ii cam oftica pe astia. Apare prima disensiune mentala vizavi de ei. Nu zic nimic. Mergem la masa si aici are loc prima disensiune din partea lor vizavi de mine. Exprimata. Le povestesc ca as vrea sa merg in jungla, sa intalnesc o bastinasa care sa ma idolatrizeze. Si ea si tot tribul ei. Englezoaica aproape face atac de cord cand aude, imi zice ca sunt sick, ceilalti o sustin. Atmosfera se raceste brusc. Mergem sa cumparam niste bere, mai pe seara vin si ceilalti gringos cu care am fost prieteni pe barca, ne punem pe jucat carti, dar o oarecare tensiune ramane in aer. Incep discutiile despre calatorii. Iar se arunca aceleasi ineptii – tuturor le plac zonele neturistice, nimanui nu ii plac orasele, toti prefera viata autentica. Dar toti ajung sa mearga prin zone turistice si prin orase. Nu zic nimic. Se discuta si despre lasatul de fumat. Aceleasi intrebari cu dar ce simti?, dar de ce te-ai apucat?, dar, pana la urma de ce fumezi?, etc. Bineinteles ca intrebarile sunt puse de nefumatori si de fosti fumatori care ii privesc cu oarecare compasiune si multa condescendenta pe fumatori. Un austriac beat se jura ca din acea clipa se lasa de fumat. Aplauze prelungite in audienta. Fiindca e si el un pic beat si ne vede pe toti ca niste prieteni, Vinu propune sa ne intalnim toti in Rio peste 3 saptamani. Am dubii ca se va intampla asa. Nu zic nimic.

A doua zi mergem sa vizitam dunele si lacurile. Tovarasi, am ramas mut de uimire.


Dupa ce am vazut atata frumusete ma gandesc sa continui pe aceeasi linie. Le spun englezilor ca eu raman inca o zi in Barreirinhas sa investighez situatia. Si bine am facut, fiindca dupa aia mi s-au intamplat doar lucruri foarte bune. 3 luni singur. Doar eu si aventura. Si nici un sicofant prin preajma.

 

Si un pic de filozofie de viata braziliana.

Eu sou muito mais feliz
A mulherada me adora

Tenho amigos pra sair
E um carrão da hora

Minha vida mudou
Agora eu só penso em diversão
Tristeza xô xô xô adeus solidão

Refrão:
Eu era feio agora eu tenho carro
Eu era feio agora eu tenho carro
Eu era feio agora eu tenho carro
Eu era feio agora eu tenho carro
Eu era feio agora eu tenho carro

 

13 Comentarii »

  1. Anca 19 septembrie 2011 la 11:02 - Reply

    Ultimele doua poze…raiul pe pamant..

  2. dorin 19 septembrie 2011 la 11:22 - Reply

    Este prima data cand dau de blogul tau, dar dupa ce ti-am citit acest articol, iti promit ca te voi un continuare,:)

    P.S.: Foarte tare faza cu austriacul:))

    • macrameu 19 septembrie 2011 la 11:49 - Reply

      Austriacul ala era de acord cu toata lumea. Daca venea unu mai incolo si ii zicea ca e bine sa fumezi ca socializezi mai mult se reapuca de fumat.

      • dorin 21 septembrie 2011 la 11:52 - Reply

        :) ) se pare ca era prietenul tututor:))

        • macrameu 21 septembrie 2011 la 13:21 - Reply

          Stii modelul ala cu omul e o trestie ganditoare. Nu stiu cat gandea el, dar trestie sigur era.

          PS Bafta cu site-ul. E o idee buna. Mergi cu incredere inainte.

          • dorin 21 septembrie 2011 la 18:39 -

            Inteleg :) ) Iti multumesc pentru aprecieri.:).

            Toate cele bune.

  3. Nedeia 21 septembrie 2011 la 0:01 - Reply

    Sa traiasca austriacu! sper ca mai tii legatura cu el, sa ne spui si noua daca mai fumeaza au ba!

    • macrameu 21 septembrie 2011 la 23:26 - Reply

      I-am pierdut mailul. Era destul de loco si el – se suia pe puntea superioara doar pe exteriorul barcii, ca a primit mustrare de la capitan – l-a facut malcriado:)). Cred ca s-a apucat iar.

      • Nedeia 22 septembrie 2011 la 9:34 - Reply

        trist, trist, foarte trist, ajungem la sapa de lemn…

  4. black roshe run 25 iunie 2015 la 7:56 - Reply

    Politicians in India at least in the present times are a class to be suspected, abhorred disliked and never to be trusted. This dismal image of politicians in India is now a fact hidden from no one.

  5. roshe run men 25 iunie 2015 la 7:57 - Reply

    These games were held once in every four years, up to 394 A.D. when they were stopped by a royal order of the Emperor of Rome. When they were stopped, competitions were held in literature, arts, dance and music besides sports. The Olympic Games were revived in 1894 by the effort of a French nobleman, Pierre-de-Coubertin.

Lasă un comentariu »

Switch to our mobile site