Sucre – una encanta

Calatorii intalniti de mine se impart in mai multe categorii. Aici o sa pun cateva si cand o sa imi aduc aminte si o sa mai intalnesc tipologii care imi plac sau ma enerveaza va zic tovarasi. E asa:

- tinerei intre 18 si 23-24 de ani. Ma intreb cand ii vad daca asa de prost eram si eu la varsta asta si cu tristete ma gandesc ca probabil ca da. Si mai nasol este cand se angajeaza in diverse firme si li se sufla in panze pentru incurajare ca tinere sperante. Cum imi zicea un om mai destupat – un tanar entuziast poate face mai multe belele intr-o firma decat unul rau intentionat. Ecologia si mediul ambient sunt religia lor fiindca Dumnezeu nu mai este la moda acum. Multi sunt vegetarieni, fiindca in capul lor sec considera ca animalele sufera cand le omori dar plantele si pestii nu. Cand cineva de pe aici este necivilizat, nesimtit, needucat sau pur si simplu batut in cap nu este vina acelui om. Acel om este OK. Este vorba, se pare, de diferente culturale. Asa este obiceiul in tara asta, ce vrei?,  sa se scuipe si sa se sufle mucii pe strada. Parerile astea tembele circula prin aer si se iau mai repede decat virusul A1H1. De citit carti nu citesc, fiindca nu au nevoie – cunosc tot ce trebuie sa citeasca, iar acum bantuie prin lume ca sa vada daca treaba e in realitate cum e in capul lor. Si normal ca e. Ca daca vrei sa vezi mori de vant in loc de balauri poti. Daca au pasiuni comune – muzici, filme, bere, fete – se poate vorbi cu ei. Daca sunt normali si cu chestiile astea sunt de evitat mai rau decat americanii.

- americanii – cand aud accent american si vad ca mai au si intre 18 si 24 de ani nici nu ma mai obosesc sa deschid discutia. Exista bineinteles exceptii de la aceasta regula – daca au studiat sau trait mai mult de 3-4 luni in Europa sau America de Sud. Am  intalnit de exemplu o americanca de vreo 23 de ani in Buenos Aires care studiase psihologia in Lima. In principiu evit psiholoagele fiindca muierile astea fac facultatea asta ca sa isi studieze depresiile sau complexele, dar fata asta era OK. Din pacate mi-am dat seama de lucrul asta doar retrospectiv.

Tovarasul Epicur zicea acum 2000 de ani ca ajungem sa cunoastem fericirea si placerea fiindca cunoastem durerea si suferinta. Dupa nervii si intrebarile ce caut eu ma in Bolivia, ajung in Sucre. Alt aer tovarasi, cu totul alt aer. Drumul a fost tranquil si am facut cateva poze la plecarea din Potosi, ca sa nu raman cu impresia ca nu am pozat pe acolo.

Page 1 of 5 | Next page