… Om trai si om vedea

Estancia

macrameu 10 ianuarie 2011 3

Dupa doua de mers cu autobuzul din Buenos Aires, ajungem in San Antonio de Areco. Vali a descoperit ca poza gaucho-ului de pe coperta ghidului Argentinei facut de ziarul Adevarul este chiar din San Antonio de Areco, poate chiar din estancia unde o sa mergem noi. Ne cazam la hostel Gaucho – se putea altundeva – si ne indreptam spre estancia Cinacina.

Cind ne apropiem de case, un fundulet saltaret imi atrage atentia. 2 secole de tango au facut ca una chica argentina sa nu poata sta pe loc linistita, traditia o obliga sa fie provocatoare. I-am facut poza mai tarziu, cand ma instruia cum sa calaresc.

Discutiile cu Martina se impotmolesc repede – oricat de frumosi sunt ochii ei, are doar 14 ani, dar are ceva care mi se pare cunoscut. Apare si bunica-sa care se baga repede in vorba si incepe sa ii explice glumele mele. Tot nu intelege ce zic, asa ca o abandonez si continui sa vorbesc cu bunica-sa care innebuneste de fericire cand afla ca suntem romani – maica-sa e din Focsani, dar ea nu mai stie nici un cuvant romaneste. De asta mi se parea familiara Martina, este 1/16 moldoveanca de-a noastra. Mai stau un pic de vorba si fac un calcul rapid – 14(Martina)+80(bunica-sa)=94. Impartit la 2 face 48. O varsta frumoasa, exact cand femeia ajunge la maturitate. Plec sa beau.Ma intalnesc cu Juan Emanuel. Este traducatorul, sufletul estanciei. A avut 2 neveste – una americanca si un frantuzoaica, un hostel in Barcelona si a trait de la 20 pana la 30 de ani la Hollywood caruia el ii zice Follywood. Ne descoperim o pasiune comuna pentru Monty Python, Pulp Fiction, Shakespeare si The Big Lebowski, asa ca urmatoarea jumatate de ora ne vorbim doar in replici de film si pasaje din Shakespeare – aici doar el. Eu rad tot timpul, cu rasul meu faimos. Juan Manuel e fascinat de cum rad eu si imi spune ca e un gaucho la ferma care rade la fel ca mine. Discutam in continuare – imi canta imnul Malvinelor pe care il invata toti argentinienii la 4 ani. Toti gauchos i se alatura si e un moment cam solemn. Indoctrinare 100%, recunoaste Juan Manuel, dar nu inseamna ca nu e eficienta. “Mi se ridica parul de pe mana cand il cant” – imi spune el. Pentru argentinieni insulele se numesc Malvine, celalalt nume nu se pronunta. “Dar mai exista un alt nume?” intreb  eu diplomat. Juan Manuel e in extaz. Mai bag vreo 2-3 glume din astea si incepe sa spuna tuturor ca sunt bocho, care cica inseamna ca sunt destept. Imi propun sa verific sa vad daca este vero. Google spune ca este. Martina se apropie si eu ii spun de fata cu toti sa se pastreze pura si sa ma astepte 5 ani ca o iau de nevasta. Din acel moment sunt vedeta. Juan Manuel ma invita la el acasa dupa show ca sa bem un cerveza si sa povestim. “Bine coaie” ii raspund in romana. Dupa ce afla ce inseamna coaie repeta vreo doua minute doar cuvantul asta. Cand mergeam sa ne dam cu caii, ne face gluma cu “Vali este coiul stang, tu coiul drept” si se uita smecher la mine. Cand ii spun “And you’re in between” se extaziaza. Le explica celorlalti ca l-am facut dick si ca sunt destept.

Calaritul a fost exhilariting.

Prima data nu prea am stiut sa merg tare si sa manevrez calul bine, dar Martina a fost o profesoara buna – capastrul se tine cu o mana si trebuie sa biciui calul peste grumaza ca sa prinda viteza. Carlos m-a lasat sa ma mai dau inca o data si am bagat un trap spre galop destul de tare care aproape ca m-a aruncat din sa. Plec si ma intorc la grupul de calareti normali de 4-5 ori. Soy un verro gaucho.

Incepe show-ul cu gauchos. Juan Manuel face show la microfon si vorbeste un sfert din timp in franceza cu mine si cu Vali ca sa le dam nitica muie grupului de americani. Show este super tare.

Este o gaurica foarte mica pe care gaucho trebuie sa o nimereasca. Daca o nimereste fata trebuie sa il pupe:). Carlos, care este fascinat de o americanca blonda si proasta din Texas, nimereste bine si este pupat de rubia americana dos veces.

Seara, la Juan Manuel acasa mai e si un prieten de-al lui. Purtam o discutie standard intre straini – Argentina, Malvine, Romania, Ceausescu, tigani, asemanarea dintre romana si spaniola. Deja Juan Manuel nu mai mi se pare atat de spectaculos. La un moment dat il intreb pe prietenul lui care-i treaba cu discoteca locala. Asta imi spune ca treaba acolo incepe pe la tres de la manana si se termina la 6-7, dar ca sunt doar fete de 14-16 ani. Il intreb si pe Juan Manuel care imi zice ca nu a mai fost intr-o discoteca de 25 de ani, dar ca, daca vreau, sa ma duc. Prietenul lui il intreaba de ce nu imi recomanda sa ma duc daca tot nu stie cum e. Juan Manuel ii raspunde ca nu mi-a spus ca ca nu imi recomanda, dar daca ma duc, sa ma duc asa, antropologic. Se cearta ca chiorii 15 minute pe subiectul asta si prietenul lui pleaca foarte nervos. “Vezi, de-aia nu putem sa facem nimic ca popor, fiindca ne concetram si ne certam pe tampenii” conchide intelept Juan Manuel. Plecam acasa la noi, fiindca maica-sa era bolnava. Din ce am inteles, vroia sa isi lase casa pe care abia o construise si sa se duca in Antartica cu un norvegian. Sper sa isi gaseasca linistea si pacea.

La estancia erau si 2 lame.

3 Comentarii »

  1. marean 10 ianuarie 2011 la 9:48 - Reply

    bravo,acum ai si tu lamele tale:)))

  2. Costi 10 ianuarie 2011 la 21:30 - Reply

    Marfa calaritul! In Wisconsin, cand am fost la calarit, a trebuit sa mergem numai la pas, in sir indian si numai dupa ghid. Marfa tarile in care te lasa sa faci ce vrei, inclusiv sa-ti rupi gatul.

  3. macrameu 11 ianuarie 2011 la 1:14 - Reply

    Da, acum imi dau si eu seama de ce e mai misto in America de Sud.

Lasă un comentariu »

Switch to our mobile site