… Om trai si om vedea

Despre mine

Pe 5 ianuarie 2011 avionul in care eram eu a aterizat in Buenos Aires. Nu sunt eu prea melodramatic din fire, dar din acel moment viata mea si eu ne-am schimbat in fiecare zi putin cate putin. Am stat in America de Sud fix 32 de saptamani, pana pe 16 august. In primele 4 luni am umblat cu Vali, iar dupa aceea eu si cu aventura. Traseul a fost o bucla – am inceput din Argentina, am coborat spre Tara de Foc si am urcat spre Chile, Bolivia, Peru, Ecuador, Columbia si la sfarsit Brazilia. Bucla s-a inchis in Buenos Aires, pe care l-am vazut atat pe vreme de vara cat si pe vreme de iarna. Cel mai mult am stat in Brazilia – 3 luni, dupa care vin Peru si Argentina – 5 saptamani, Chile, Bolivia si Columbia – 3 saptamani, Ecuador – 1 saptamana. Nu fac calculul, dar trebuie sa faca 32 de saptamani:). Multi m-au intrebat care tara mi-a placut cel mai mult si unde mi-ar fi placut sa raman. Cam raspund Argentina, Chile, Brazilia si Lima. Judecata mea este legata in proportie de 90% de oamenii intalniti – daca mi-au placut oamenii mi-a placut si tara. Dar m-as intoarce cu mare drag in Bolivia, pe care am cam injurat-o la inceput. M-as intoarce si in Ecuador ca sa il cunosc mai bine – poate as prinde si o vreme mai buna. Clar m-as intoarce in Peru, si nu doar in Lima. Si m-as intoarce si in Columbia, desi nu prea am rezonat eu foarte bine cu ei – i-am categorisit ca fiind superficiali. Am reusit sa invat spaniola si portugheza. Spaniola o vorbesc acum destul de bine, iar cu portugheza mai bajbai dar ma descurc. Faptul ca vorbesc limbile locului mi-a permis sa ma cufund pur si simplu in cultura locala. Am dansat cu localnicele si am stat cu ele si la ele, am cantat cu localnicii, am mancat si am baut ce mancau si beau ei. La inceput am fost mai mult in locuri turistice, dar – Gracias a Deus – valul aventurii m-a dus din ce in ce mai mult spre viata reala si nemachiata comercial.

M-am intors in tara din motive personale, iar in noiembrie o sa ma intorc prin America de Sud vreo 2-3 saptamani. Cu oameni care vor sa cunoasca tarile astea asa cum le-am vazut eu. E probabil sa ma mai intorc pe acolo cu altii. Poate o sa vrei si tu. Scrie-mi, ne auzim, ne mailuim, bem si o bere si poate purcedem la drum.

Multe intamplari au ramas inca nepovestite, dar fiindca soarta povestilor este sa fie impartasite – asternute pe hartie, fie ea si electronica, la fiecare inceput de saptamana o sa se mai aseze o fila din povestea jurnalului meu sud-american. Care o sa apara luni dimineata. Si astfel povestea o sa mearga mai departe.

De unde am avut bani? De ce am facut calatoria asta? Cu ce am ramas si ce am inteles? Daca m-as stabili, ce tara as alege? Ce mi-a placut cel mai mult?  Cititi blogul. Daca nu am reusit sa explic si sa transmit tot ce s-a intamplat si ce am simtit, vina e doar a mea. Daca am reusit si o sa ascultati in masina sau cand stati pe net muzica pusa de mine sau daca o sa vreti sa mergeti si voi in locurile de care v-am povestit inseamna ca n-am scris chiar asa de rau. Si aventura si bucuria s-au raspandit in lume.

¡Suerte!

Switch to our mobile site