Sao Joao

In liceu aveam o fantezie – sa ma combin cu o fata de cartier foarte normala, sa ies cu ea si cu prietenii ei carora sa le explic filozofiile de 2 bani pe care le produceam in perioada aia si ei sa stea cu gura cascata si sa ma priveasca ca pe un zeu. Am reusit chestiile astea, dar doar pe perioade scurte, fiindca eu imi pierdeam toata vremea prin liceu – ajungeam la 8 dimineata si plecam la 9 seara. De fapt 2 ani de zile dupa ce l-am terminat stateam mai mult pe acolo decat prin facultate si nu am avut prilejul sa imi indeplinesc aceasta fantezie la nivelul la care doream eu. Ca sa fiu cinstit mai aveam o fantezie legata de o masa de prezidiu acoperita cu o cuvertura rosie si o activista de partid imbracata cu un taior ieftin din ala de nasa de la tara, dar datorita schimbarilor politice petrecute in 1989, acest lucru nu mai era posibil.

Revenind in prezent, absolut intamplator aflu ca in aceasta perioada are loc in Nordeste sarbatoarea de Sao Joao. 1 luna de zile de festa, forro e mulheres. Sunt informat ca cea mai mare petrecere are loc in Campina Grande, dar ca preturile sunt super mari in perioada asta. Ma gandesc sa merg si eu vreo 2-3 zile sa vad cum petrec astia. O ard minimal vreo 2-3 zile prin Joao Pessoa cu o argentinianca si un australian si dupa aia plec spre festa. Totul a inceput fiindca m-am pus la coada in rodoviaria sa cumpar bilete – asa se zice la autogara aici, daca zici terminal de omnibus ca in celelalte tari nu te intelege nimeni. Cum stateam eu linistit la coada si intrebam diverse apar 2 fete – una mai agitata si una mai calma care ma intreaba daca nu doresc sa merg cu ele in masina. Ma uit atent, bai sa vezi ca astea ma duc intr-un loc sa ma jefuiasca vreunii, ia sa fiu eu atent. Plec de la coada, atent normal, si merg spre masina lor cu destul de multa frica, hotarat sa ma opresc daca mi se pare ceva dubios. Par normale cand vorbesc cu ele, nu se intampla nimic dubios, asta e, imi pun mochilele in masina si pornim la drum. Cand le zic ca eu merg spre Esperanca, langa Campina Grande, sa stau la un tip de pe Couchsurfing, imi spun ca ele merg in Patos, ca acolo este cea mai tare festa de Sao Joao si ca ele ar fi super incantate sa vin cu ele. Bine ma, nu pot sa nu merg la baiatul asta, ca i-am promis, dar de acolo vin in Patos. Imi lasa fetele telefoanele, mailurile si continue sa insiste de ziceai ca il intilnisera pe Brad Pitt. In general, ca sa ajunga o femeie in halul asta de pasiune pentru mine trebuie sa o mint mult. Ori cu ele nu zisesem nimic, mai mult au vorbit ele. Asta inseamna sa fii gringo in Nordeste de Brasil si sa ai si un pic de noroc conchid eu. Despre ele – una are 32 de ani si una 28. Destul de coapte. Cea de 32 de ani – Fabiana – e infirmiera si cealalta – Yaponira – este coafeza. Cand aflu lucru asta amintiri din adolescenta mea ma napadesc instantaneu. Nu am reusit atunci, in Romania, voi reusi treaba asta acum, in Brazilia.

Dupa 2 zile in Esperanca cu amicul de pe CS plec spre Patos. Voi sta aici 7 zile si voi ajunge sa inteleg niste lucruri si sa imi dau seama de ce e bine ca fanteziile sa ramana cateodata doar fantezii. Ajung in Patos, iau pousadele la rand, dar sunt full toate si au si niste preturi de ma inspaimant – 120 de reali pe noapte. Le sun pe fete, care vin sa ma ia cu masina si plecam direct spre festa.

Page 1 of 3 | Next page